“ …aici jos, adanc in tine, uitata sau pusa bine pentru un timp, sunt eu. Sunt eu, ideea-emotie de care simti ca ai nevoie. Si eu am nevoie de tine! Am nevoie sa prind viata, sa ma trezesc. Stau de ceva timp aici, abandonata, plina de praf, amestecata cu multe altele, amestecata cu timp si uitare, regret si frustrare, ura si dragoste, plictiseala si chef de schimbare, inventie si inovare. Nu ma regasesc. Nu sunt ca mine. Eu am multe de oferit. Sunt tot ce ai visat: visul tau, pasiunea ta, munca si prietenia ta.
…aici jos, in cutie, sunt generoasa. Schimb destine, aduc zambete, aduc provocari si experiente. Sunt copilul din tine, jocul si indrazneala.
…acum percepi numai ceva de neperceput. Sunt si nu sunt inca o idee! Concentreaza-ti atentia asupra inimii tale, gandindu-te la ceva sau la cineva pe care-l iubesti…bucura-te de sentimentul de caldura din jurul inimii …simte-l cum se raspandeste prin tot corpul…bucura-te de el cateva clipe…Acum, vezi in fata ta…”
A fost odata ca niciodata doua prietene – Anca si Ana
Anca si Ana s-au intalnit la momentul potrivit. Una avea ce cealalta nu accesa. Si invers. Erau doua tipologii diferite, se completau. Una introverta, cealalta extraverta. Treptat au descoperit cate au in comun: ciorapii colorati, fustitele cu floricele, bluzitele cu buburuze si fluturasi, profesia de dascal si munca cu copiii.
Atunci cand timpul era de partea lor, faceau multe impreuna. Mergeau la sport, impartaseau impresii despre muzica, carti si filme, retete de supe si paste.
Anei ii placea limba Emotiilor si Ancai limba Engleza. Aveau cate o pasiune. Vorbeau non-stop despre asta. Cand tacea una, vorbea cealalta. Se ascultau si se motivau. Timpul se dilata parca pentru ele, asta pentru ca nu terminau niciodata de vorbit.
De la un timp, Anca ii spunea Anei:
– Ana, simt asa ca trebuie sa fac ceva nou. Sa aduc ceva nou. Nu stiu…Am asa o stare, parca nu stiu ce este cu mine. Trebuie sa-mi hranesc pasiunea pentru limba engleza. Am o foame teribila de activitati noi. As vrea sa vin cu o reteta noua! Nu vreau sa-mi dezamagesc copilasii. Nu vreau ca plictiseala sa puna mana pe noi.
Incet-incet Ana, ascultand-o pe Anca, parca si vedea cu ochii mintii niste activitati pe care Anca putea sa le faca.
– Anca, ascultandu-te imi vine asta in minte…si asta…si asta…
Ancai ii stralucesc ochii si ofera un zambet cald:
– Ana, de la asta pot sa fac si asta…si asta …si asta… Da! Aveam in minte ce spui tu. Se leaga de ce simt si eu. Ce spui de asta?
Timpul trece, emotiile se aduna in jurul celor doua prietene. Anca are acces la multe din ea. Creativitatea ei se deblocheaza si incep valuri, valuri de idei. Ana este nevoita sa deschida o umbrela…
Cele doua, se cuibaresc sub aceasta umbrela. Umbrela protejeaza Imaginatia. Imaginatia zburda libera sub umbrela. Se tin de mana si pornesc. Pe strada totul vorbeste. Atatea idei, atata pasiune si dragoste pentru ceea ce fac. Timpul se opreste in loc. Lumea se schimba. In lumea plina de ratiune si ganduri care nu s-ar putea materializa niciodata, cele doua viseaza. Viseaza acelasi Vis. Sunt treze. Sunt int-un carusel de emotii colorate, pupicei lipiciosi si chiote de bucurie.
Emotii ale copilariei, ale veseliei, ale iubirii de daruit si impartasit.
Cele doua prietene sunt gata sa schimbe cele doua lumi: Lumea Emotiilor si Lumea Limbii -Engleze.
Picaturi de cuvinte, lumini de emotii, cuvinte in limba engleza, jocuri, copii, oameni mari, parinti si bunici, profesori si elevi. Nu ramane nimeni neatins. Picaturi contagioase de munca amestecata cu pasiune.
La un moment dat, se aude ceva. Ceva din ele prinde glas. Prinde viata.
– Anca, eu aud ceva …dar cred ca nu este pentru mine!
– Ana, eu aud ceva si simt ca inteleg, parca ma striga, ma cheama …Percep ceva, nu stiu ce insa…
– Anca, lasa-te purtata de acest gand, lasa-l sa iti arate drumul catre el!
Anca grabeste pasul
Ana vine si ea – nici in fata, nici in spate: alaturi de ea.
Tine umbrela strans. Orice o sa vina, o sa tina de umbrela. Anca este protejata sa auda vocea, de oriunde se ascunde ea.
Ana aude si ea…vocea aceasta vorbeste insa o limba pe care numai Anca o intelege.
Curios pentru ele ca stiu drumul. Au fost de zeci de ori acolo. Este magazinul lor secret. Este un loc al lor, numai al lor. Nu stie nimeni de el. Si daca il stie cineva, il stie pentru ca acea persoana este gasita de incredere de cele doua prietene.
Nici nu se mai stie cine l-a gasit, motivul pentru care au trecut la inceput pe acolo. Rar merg una fara cealalta . Atunci cand se intampla…gasesc lucruri pentru cealalta. Anca pentru Ana, Ana pentru Anca.
Ajung acolo. Incep sa scotoceasca, sa intoarca magazinul pe dos…asa ca pe o fata de perna, cand vrei sa-I vezi stomacelul.
Cumparaturile sunt gata, cum le este obiceiul: Anca i-a gasit lucruri Anei si invers. Sunt multumite si fericite.
Ana se aseaza langa o cutie. Brusc aude ceva !
O voce mica, fara putere, asa ca si cum nu a mancat sau ca dupa o calatorie grozav de lunga. O voce care parca a obosit de atata vorba. Pare ca striga de ceva vreme!
– Anca, tu auzi ceva?
– Da. Vine de aici, de jos, din cutie.
– Din cutie?
– Da. Baga mana !
– Anca, tu intelegi ce spune?
– Da. Este in …seamna cu engleza. Ne roaga sa o aducem la suprafata.
– Bine. Eu caut, insa trebuie sa ma ghidezi. Nu inteleg limba . Pare ca tu o intelegi.
– Inca nu, vreau s-o inteleg si o s-o vorbesc. Cat de curand!
Ana baga mana, senzatia de cald si moale, asa ca si cum ai amesteca intr-o crema de ciocolata…Mana Anei se lupta sa scoata din cutie acel ceva. Ceva il tine acolo si parca nu vrea sa-i dea drumul. Totusi este foarte puternic. Se prinde cu manutele de Ana si se lupta sa iasa. Se catara parca pe o acadea, da o migdala la o parte, impinge o aluna, alunecand pe o caramea… hop si iese.
Ce le-a fost dat sa vada!
Arata ca o papusa, vorbeste elfeza, vine din Lumea Imaginatiei si are planuri mari. Vrea sa fie asistentul Ancai. Nici nu vrea sa auda ca o sa fie gazduit fara sa munceasca si el ceva. De cand se stie preda copiilor elfeza!
Ce este elfeza? Engleza amestecata cu emotie!
– Anca, uite ideea de care aveai nevoie. A prins viata!
– Ana, noul meu asistent! Da! Sunt asa fericita!
Cei trei au plecat spre casa. Anca a dus-o pe ideea-emotie, Elfie, caci acesta este numele , acasa la ea. A prezentat-o tuturor.
– Acesta este Elfie, lifestyle-ul meu profesional! Noul meu asistent!
…
Cine este Elfie? Este cine vrei tu sa fie, este cine vrea ea sa fie. Atata timp cat ii intelegi limba si ai rabdare sa o asculti.
Elfie vine dintr-o lume magica, insa poate sa fie si una reala. Este generoasa. Te lasa sa-I modelezi povestea asa cum simti tu.
Are planuri mari, asa ca orice idee- emotie abandonata de cineva si regasita, regasita tot de aceiasi persoana sau adoptata de alta.
Povestea numelui ei/lui, petrecerea de ziua de nastere, ideile pentru predarea limbii engleze, petrecerile de Paste si Craciun, serbarile, concediile, mancarea ei/lui preferata, prietenii ei/lui, parintii si bunicii, relatia cu Anca, carticica pe care o scrie, pagina personala de facebook, taberele pe care o sa le faca cu Ana si Anca…toate le vom auzi de la ideea-emotie.
Anca si copiii se vor apuca sa le povesteasca. Sa le imagineze si sa le experientieze. Toate la ora de limba engeza. Scuze…elfeza
Am fost acolo cand a prins viata, i-am urmarit travaliul si am ajutat-o sa iasa din cutie.
Elfie, ideea-emotie din cutie, ideea nastrusnica din fiecare din noi.
Ce o sa faca Elfie?
Stie Anca.
Stie pentru ca este parte din ea. Din dragostea ei pentru ceea ce face. Un om minunat, un om pentru care am scris aceasta poveste.
Din momentul in care Elfie a aparut in viata ei, a schimbat deja oameni. Oameni mari care zambesc la auzul visului ei, oameni care doresc sa se implice, oameni care au retrait emotii din copilarie…Oameni care-si simt pielea de gaina atunci cand aduc la suprafata pofta de joc.
Elfie nu ar exista fara Anca. Nimeni nu ar putea sa-I dea viata…
Elfie este Anca si Anca este Elfie!
Ce stiu eu despre Elfie este ca: a fost deja in concediu, ca-i place sportul, ii place sa manace sanatos si…tot ce proiectez eu asupra ei.
Mie mi-a schimbat viata. Sunt nasa unei ideei-emotie. Nasa lui Elfie !
Prietena Ancai. Pare ca m-au ales sa fac parte din poveste.
A ales-o pe Anca ca viitoare gazda. Pentru ca numai ea poate sa-i spuna povestea reala. Pentru ca ea, vazandu-o, a stiut la ce foloseste. Anca se pregatea sa o primeasca. Ea, ideea-emotie, a venit cand a simtit-o pregatita sa-I inteleaga utilitatea. Sa o simta.
Pentru ea, este Elfie. Noul ei asistent. Impreuna vor preda limba engleza. Asa cum nu a mai facut-o nimeni niciodata.
Ce o sa se intample? Nu stim. Trebuie sa ramanem conectati si curiosi.
Pentru mine Elfie este inceputul unui vis
Visul de a tine o umbrela.
O tin strans.
Cel care este sub ea, poate sa viseze cu ochii deschisi!
“Acum, vezi in fata ta un peisaj natural…orice peisaj doresti…de pe malul marii, dintr-o padure, sau poate fi chiar de pe alta planeta…observa culorile, parfumul, temperatura…acum, remarca daca auzi vreun sunet…acum, plimba-te putin, familiarizeaza-te cu locul…acum, cand te simti complet relaxat in peisajul tau, observi o cladire micuta pe o colina din apropiere. Porneste spre ea. Este cladirea Ta. Inauntru vei gasi un birou. La el vei incepe sa-ti scrii povestea…povestea ideii-emotie”
PS: Atentie! Aceasta poveste este un produs al Psiho-lifestyle Rogersiana si este contagios.