Dragul meu pescăruş,
Hai mai bine să dormim, să dormim, zic. Ne plângem în versuri, ca nişte adolescenţi plini de coşuri şi atoateştiutori într-ale iubirii şi morţii. Şi uite-aşa ne prinde dimineaţa, scrijelindu-ne declaraţiile, prin cine ştie cotloane virtuale. „Noi suntem aşa, noi nu suntem aşa şi pe dincolo”. Aruncăm în lume sute de portrete mai mult sau mai puţin jalnice.
Iată-ne, bunăoară, aşteptând metroul. Iată-ne, încercând o cămaşă simpatică. Acum suntem la film, în mall. Pe tren, înspre munte. Un lac de like-uri şi share-uri pe care plutim încetinel, suntem relevanţi, contăm, existenţa noastră are un sens clar definit.
Hai mai bine să dormim, telefoanele – pe silenţios, neapărat. Mâine este duminică şi duminica se doarme mult, nu-i aşa? Mâine punem de-o ciorbă, o ciorbă bună, pe urmă mai dormim o tură, pentru că e duminică, nu-i aşa, e duminică, apoi facem o mămăligă d’aia faină, cu brânză şi smântână. Şi ce merge mai bine decât un somn, un somn fain, după o mămăligă d’aia faină cu brânză şi smântână?
Scenariul al doilea ar fi acela în care lăsăm în plata Domnului ciorba aia bună şi ne facem în loc o supă grozavă, o supă de pui cu tăiţei, pe urmă putem să dormim până luni dimineaţă, că n-are rost să mâncăm bine de două ori pe zi, ajunge doar o singură dată.
Şi înainte de culcare, îi citim pe cei care se plâng în versuri, care umblă cu jumătatea-n plisc şi cu inimile sângerânde-n ghiozdane şi cu melodiile de „aoleu, în câte zări / aoleu, în câte mări / aoleu, salvează-mă / aoleu, distruge-mă / aoleu”. Îi citim ca să râdem de ei, nu mult, aşa, puţin, că avem şi alte lucruri mai importante de făcut. Somnul este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate face un om pe pământul ăsta.
În somn visezi vise. În somn, poţi să mănânci de zece ori pe zi fără să plăteşti nici un leu – sau dacă e să plăteşti, ai mereu bani mulţi, mulţi, mulţi, mulţi, e suficient să zici: „în buzunarul de la piept, am câteva mii de lei” şi vei avea câteva mii de lei sau vei avea mai puţin, dar tot va fi bine, în vis e întotdeauna bine, chiar şi atunci când e rău, pentru că ştii că urmează să te trezeşti, la un moment dat.
Şi poţi să mănânci de zece ori pe zi, spuneam, poţi pentru că te lasă şi stomacul. Poţi să mănânci ce-ţi pofteşte inimioara, ai şi poftă de mâncare, şi bani. În vis, eşti foarte viu şi foarte frumos şi nu scrii şi nu spui niciodată tâmpenii de adolescent cu coşuri. În vis, eşti foarte frumos şi drumurile sunt vii şi ea te însoţeşte în călătorii, câteodată.
Şi când dai peste ea, totul devine şi mai frumos şi mai viu, îţi spune două-trei cuvinte şi-atât, gata, restul se petrece într-o limbă pe care în realitate nu reuşeşti să o vorbeşti decât foarte rar, cu foarte puţini oameni. O limbă pe care ai impresia că ai uitat-o, pentru că nu ai mai exersat-o de mult.
Şi când apare ea, apare-n alb-negru, dar tu crezi, nu crezi – ştii, ştii că rochia ei este albastră şi ghetuţele-i sunt verzi şi aşa mai departe. Hai mai bine să dormim, zic, patul ne-aşteptă de mult, tare de mult, în cameră domneşte un iz de cârnaţi prăjiţi, adulmecăm, mmmmm, parcă ne-am mai potolit foamea, vai, nu, e mai supărată acum, hai să dormim până luni dimineaţă, vom sări peste masa de mâine, vom prânzi de zece ori, în vis, şi ne vom plimba prin Herăstrău, alături de ea, în vis.
Şi-n vis, palmele nu ne vor transpira şi în vis vom avea mii de lei cu care vom închiria un întreg local, pe malul lacului, ce surprinsă va fi, de fapt, nu va fi surprinsă, ţi-a ghicit gândul, de îndată ce ai dus mâna la piept. Şi vom mânca acolo, de alte zece ori şi vom ridica lampioane şi vom face toate lucrurile stupide pe care le fac îndrăgostiţii cu coşuri şi va fi vară şi vom închiria biciclete (corecţie: vom avea bicicletele noastre) şi ne vom plimba în jurul lacului o dată şi încă o dată şi încă o dată şi încă de zece ori (zece e număr magic, în visele mele).
Şi vom merge acasă (când ne vom plictisi) şi pe fereastră vom avea marea şi nici un gând nu ne va încreţi frunţile, ne vom săruta până la epuizare de zece, de zece mii, de zece milioane de ori. Şi vom adormi şi vom visa că ne visăm îmbrăţişaţi, sub pământul îngheţat…
