“Noooooo, Petrutaaaaaaa, dar eu nu pot sa stau singuraaaaaaaaaaaaaaaaaa. Am nevoie de cineva in viata mea.”
Mai eu nu inteleg….
Ai 2 maini? 2 picioare? 2 sani? – da, sunt utili si astia..
Ai creier? (teoretic utilizabil)
Ai prieteni? (asa superficiali cum sunt ei…)
Ai job? (asa nasol cum e…)
Si atunci, ce pisicii mei iti mai trebuie, femeie?!
Mori daca stai singura o vreme pana la urmatoarea relatie?
De ce te grabesti dupa ce abia te-ai despartit si sari intr-o relatie cu un alt barbat?
E greu sa fii singur. Nu zic nu. Dar nu poti cateva luni sa fii singura? Sa vezi cum e sa te descurci fara un barbat, sa iti rezolvi problemele fara sa te pisicesti si sa santajezi cu sex. Sa vezi cum e sa iesi iar cu prietenele si sa stai la o barfa. Sa iti amintesti cum e sa te uiti iar dupa baieti si sa ai constiinta impacata.
Sa stii ca e bine si sa te bagi singura seara la culcare in costumul Evei si sa te simti sexi.
Sa stii ca e delicioasa mancarea pe care ti-o gatesti intr-o seara doar pentru tine dupa ce ai ars oala. Un pahar de vin rosu si o comedie romantica si te-ai scos cu o super seara.
Sa stii ca este intr-adevar incredibil, dar exista femei care pot rezolva probleme si singure. Da, fara ajutorul unui barbat. Nu stiu cum reusesc, e un miracol! Nu ai vrea sa il incerci si tu?
Nu iti spun sa fii sihastra de dragul sihastriei. Iti spun doar sa iti aloci timp pentru tine dupa ce termini o relatie. Opreste-te pentru o clipa si gandeste-te la ce vrei. Aloca timp pentru tine si abia apoi porneste in aventura unei noi relatii. Vei fi mai inteleapta si vei face alegeri mai bune.
Crede-ma ca nu mori!
Cum iti dai seama ca te apropii de 30 de ani
Teoretic la 30 de ani femeia experimenteaza una dintre crizele majore ale vietii ei. Schimbam prefixul, s-a dus tineretea, etc. In mod normal, as spune ca avem dreptate dar eu de pe undeva de pe la 27 tot adaug cate un an la varsta mea.
Cati ani ai? 28 (desi aveam 27), aproape 29 (desi eram pe la vreo 28).
Chiar la un moment dat imi parea rau ca nu mi-am trait varsta de 28 pentru ca eu ma simteam de 29. Si mi-am promis ca 29 ramane 29. Dar cumva abia astept sa fac 30. De parca marile realizari ale lumii ma asteapta acolo. Nu-s normala asa ca vorbim in octombrie cand schimb prefixul.
Pana atunci, simptomele mele ca ma apropii de 30 de ani:
Partea emotionala imi joaca feste (parte emotionala = hormonii de 30 :)))