Prima data a fost la 16 ani. Chiar mama a fost cea care m-a incurajat. Si o profa de romana, prietena de familie, a fost cea care mi-a pus prima data un roscat – era Palette, era un singur tub iar eu aveam parul lung. Si de atunci am prins gustul.
Vreo 2 ani am fost roscata – dar de-a binelea, apoi intr-o tentativa de a reveni la nuanta naturala am devenit bruneta. Deh, intre timp, m-am prins si eu cum functioneaza vopseaua de par. Pe parcursul timpului m-am tot intors la roscat in diferite nuante pentru ca mi se potriveste foarte bine…culoarea mea naturala e un saten inchis si ma plictisesc repede.
De ce sa te faci blonda?
Iar anul asta m-a lovit. Nu am fost blonda! Asa ca am facut sondaje in randul baietilor si tot ce am obtinut de fiecare data a fost:
“Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! De ce sa te faci blonda? Ca nu merge cu felul tau de a fi” – sau ceva mai simplu de atat, baietii incercand sa sugereze faptul ca nu-s proasta. Desi eu inca nu vad unde e legatura. Nu a vazut chiar nimeni blonda isteata? Ca eu am vazut cateva.
Nu vreau sa fiu nici galbena in cap ca razele soarelui, nici blondul ala alb de ma exaspereaza. Sunt total constienta de riscurile la care imi supun parul dar…. ma tenta un fel de blond inchis – saten deschis iar pentru asta o sa imi torturez coafeza. Acasa am incercat si nu iese 🙂
Cred ca macar o data in viata se merita sa fii blonda. Chit ca nu iti sta bine. Ce pisici! O viata avem, macar sa le experimentam pe toate. Asa ca, daca ai sfaturi legate de blond sau vrei sa ma opresti inainte sa imi torturez parul, da-i inainte!
PS: 2 din blondele care imi plac mie la nebunie…
